Eugen Păun
Hater extraordinaire

Lucrez de mai bine de 8 ani în comerțul capitalist și mi-a fost dat să interacționez cu o faună variată. De la țăranii ce-și vânduseră terenurile de pe lângă București pe o cărămidă de bani în perioada de boom economic și veneau să-și cumpere prima mașină de spălat din viața lor și cea mai mare plasmă din magazin până la oameni mai avuți care, de obicei, se așteptau să te faci preș în fața lor.

De mai bine de trei ani lucrez pe o nișă mai specială, adică vând arcuri și săgeți – SEO, sâc! – pentru wannabe Robin Hood de România. Nu o să ajung milionar din asta, dar nici nu este cazul să mă plâng. Oricum nu despre asta este vorba în acest articol.

Numărul meu de telefon mobil de la muncă poate fi găsit pe aproape fiecare pagină a magazinului nostru online și, drept urmare, tentația de a mă suna la aproape orice oră din zi și din noapte există și se manifestă relativ des. Un client pasionat de arcuri într-o sâmbătă noaptea undeva aproape de ora 12 mi-a reproșat următoarele, drept răspuns la rugămintea mea politicoasă de a ne auzi luni la prima oră când ajung la serviciu.

Ce, nu e criză, voi nu vreți să vindeți, ah?

De atunci am descoperit o funcție foarte utilă pe BlackBerry-ul meu – Auto On/Off. Domnul respectiv nu ne-a devenit client.

Fiind un produs mai neobișnuit fiecare arc vine însoțit de un CD cu instrucțiuni detaliate, printre care videoclip cuprinzător cu subtitrare în limba română. După cum aveam să aflu, instrucțiunile noastre nu acoperă chiar toate aspectele tirului cu arcul. Într-o zi am fost sunat de o doamnă mai în vârstă, soacra unui client de-al nostru din Sânnicolau Mare, județul Timiș , care mi-a atras atenția asupra unei omisiuni importante – redau aproximativ

Maică, de ce nu ați scris acolo că nu este voie să tragă în găinile vecinilor?! A omorât trei de când și l-a luat, mama lui de arc!

Un minim simț al ridicolului ne-a împiedicat să introducem în instrucțiuni acest avertisment. Momentan. Așteptăm un incident similar pentru asta; nu de alta, dar s-ar putea să râdă și curcile de noi – mă refer la acele lighioane care au scăpat probabil de săgețile vânătorului bănățean.

Pentru că uneori se mai strică, ca orice produs de altfel, arcurile au nevoie de garanție. Un client mi-a trimis pe mail niște imagini.

Arcul respectiv a ajuns în această stare deoarece soția domnului, probabil extrem de supărată de achiziția făcută de dânsul, a dorit să-i demonstreze că știe să folosească un fierăstrău – aș zice de mână, după tăieturi. Felicitările mele doamnei, dar personal aș învăța să gătesc, l-aș întreba pe Azorel dacă pot dormi cu el în coteț și eventual aș cere divorț. Undeva există o problemă.

Imaginile erau însoțite de o întrebare cât se poate de serioasă

Putem rezolva cumva cu garanția?

Pentru porția de râs sănătoasă i-am făcut cadou un al doilea arc. Până acum nu am primit nicio veste, de bine sau de rău, cu privire la soarta acestuia.

Precum cele destăinuite sunt multe întâmplări în munca mea de zi cu zi, poate de aceea încă îmi place. Păcat că unele dintre ele nu sunt amuzante decât dacă aș da prea multe detalii decât ar fi politicos. Viața e frumosu!