Comentariul acesta sintetizează probabil cel mai bine cum gândesc cei care au ales să nu iasă în stradă la proteste.

IulianJ 15 ianuarie 2012 la 14:34 | Permalink

Cu riscul de a supara multa lume, am fost acolo si am plecat. Lumea aia nu ma reprezinta si nu imi reprezinta interesele. Un om care arunca o piatra intr-un alt om doar pentru ca cel din urma isi face datoria, nu mai e om. Jandarmii au depus un juramant, ei trebuie sa fie acolo si sa faca ceea ce fac indiferent cine e la putere. In multimea aia jumatate nu stia de ce e acolo, stateau si radeau ca niste cretini asteptand scanteia. Si apoi, sa zicem ca il dam jos pe Basescu si sleahta lui, pe cine punem in loc? USL-ul? Dan Diaconescu? Remus Cernea? Merci, dar nu.


Ieri prin online a bântuit un nene numit sandman_ro, revoluționar de tip nou, care a înjurat în dreapta și stânga și a strigat sus și tare că nu avem dreptul la opinie noi, cei care am avut îndrăzneala să comentăm câtuși de puțin împotriva protestelor. A ajuns pe la mine, a dat și pe la zvoner, probabil a mai dat cu anonimatul și prin alte părți, dar am treburi mai serioase decât să-l urmăresc prin online. Ideea este că azi eu, lașul care a ales să stea acasă și să nu iasă în Piața Universității, am ajuns să văd cu proprii ochi care-i adevărul. După ce am înghețat jumătate de oră sub prima ninsoare serioasă din București, am realizat de ce locul meu nu este acolo.

Mulțimea din Piața Universității nu mă reprezintă. Nu avem idei comune, doleanțe în care să mă regăsesc. Și sunt suficient de inteligent să recunosc asta.

M-am uitat atent în jur, am citit din pancartele manifestanților și nu m-am regăsit în nici una dintre ele. Mulți, mulți puștani înfierbântați și extrem de entuziaști de ineditul evenimentelor, oameni în vârstă nemulțumiți că li s-au tăiat pensiile și statul nu le mai dă ceva, orice, nenea cu papagalul, aurolaci, mardeiași, un nene de la PNL cu flamură tricoloră și clipboard ce-a încercat în zadar un prozeletism politic. Pancarte pentru salvarea Roșiei Montane, apeluri patriotarde cu “Asta este țara noastră, nu a politicienilor”, nimic, dar absolut nimic care să rezoneze cu ideile mele din creieraș.

Am treburi mai importante decât să scandez în Piața Universității. Nu de alta, dar alegerile alea anticipate trebuie plătite de stat, din impozitele celor ce muncesc.

Urmăream aseară câteva interviuri luate manifestanților și mi-a rămas în minte declarația unui nene pe la 30 ani: “Mâine la prânz vin din nou. Și poimâine, și în fiecare zi”. Nu am idee ce face stimabilul pentru un salariu la sfârșit de lună, dar personal nu-mi pot permite să pierd aiurea zile de muncă sau să-mi petrec nopțile în frig după o zi de de trudit pe plantație, doar ca să scandez lozinci, să agit pancarte sau să transmit pe internete ore de video blurat cu un telefon de două parale.

În lipsă de inspirație la protest puteți găsi mai multe pancarte reușite la Futezatorii. #revolutie DIY, baby!

L-am votat pe Băsescu. Și nu-mi este rușine să recunosc precum alții care se dezic de deciziilor lor de atunci ca dracu’ de tămâie!

Și privind scena politică probabil aș face la fel. Am de ales între adormitul Antonescu “garantat de blogatu”, marioneta Ponta “La alegeri s-a furat, ei au avut un sistem mai bun decât noi”, comunistul până la moarte Iliescu “Măi, animalule!”, Adrian Năstase “Patru Case” și posibil Vadim “Azi nu mi-am luat medicamentele”. Sper că nu îl ia nimeni în serios pe Remus Cernea, idiotul care s-ar agăța de orice funcție, numai să prindă și el ceva acolo. Extraordinare alternative!

Băsescu este corupt, nesimțit, își schimbă repede părerile și își urmărește propriul interes, dar e oricând o alternativă mai bună decât toți enumerați mai sus. Și dacă asta mă face pupincurist băsist, nicio problemă, prefer să fiu înjurat decât să nu spun ceea ce cred. În timp ce coboram de la Universitate spre Unirii m-am întâlnit cu un grup de mardeiași ce se lăudau în gura mare în plină stradă cu faptele lor de vitejie de aseară. Încă un motiv în plus, dacă mai aveam nevoie, pentru care locul meu nu era acolo.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu contest dreptul nimănui să fie nemulțumit, am destule momente în care îmi este scârbă de statul român și slujbașii lui. Nu sunt împotriva demonstranților pașnici din Piața Universității, indiferent cât de aiuristice ar fi unele dintre doleanțele lor. Dar există o cu totul altă modalitate de a schimba conducerea unei țării democratice decât prin forța străzii – oricât ar încerca unii să discrediteze unii ideea de democrație, probabil au nevoie de un stagiu în Korea de Nord. În zece luni avem alegeri, folosiți-vă atunci dreptul constituțional la vot, nu-l vindeți iarăși pe o găleată, un salam și o pâine. Și nu uitați că ne merităm conducătorii.

Articole similare:

  1. Raed Arafat și o nouă revoluție
  2. Ce sunt shortcode-urile WordPress? Utilizare și exemple practice.