Pe vremea lui Shakespeare, lucrurile erau simple, grijile erau mici sau, cele mari (razboaie, ciuma, etc) nu aveai cum sa le eviti. Intrebarea era la fel de simpla: a fi sau a nu fi? Te palea ciuma, raspunsul era a nu fi, nu te palea, mergeai cu a fi. Repet, asta ERA intrebarea. Daca Hamlet traia in zilele noastre si isi facea un blog, primul lucru de care se lovea era problema mai-mult-decat-existentiala a domeniului si, implicit a host-ului pe care sa si-l tina, iar varianta intrebarii shakespeareane moderne suna cam asa: self-hosted sau free hosted?
Ca blogger incepator, free-hosted-ul pare nu doar tentant, ci singura optiune disponibila. Iti faci un cont pe blogspot, completezi 2-3 campuri, alegi un subdomeniu si voila! Ai blog. Poti sa incepi direct sa scrii, ca doar de-asta ti-ai facut blog, nu?
Ba mai mult, cu self-hosted-ul apar probleme si costuri. Nu mari, dar orice cost poate deveni un blocaj psihic, ca e vorba de 10 euro pe an pentru domeniu, $5 pe luna pentru un shared hosting de la Hostgator sau mai stiu eu unde, sau instalarea blog-ului de un “prof”. Iar atunci cand esti la inceput si banii astia pot fi o investitie riscanta: daca nu te citeste nimeni si ii arunci pe fereastra? Daca nu o sa poti sau nu vrei sa pui o mica reclama ca sa iti acopere costurile mai tarziu? Daca nu ma descurc cu maintenance-ul blogului? Si inca un sir lung de daca-uri.
Alta problema e timpul fizic care trebuie sa il acorzi initial unui blog self-hosted. Daca la free-hosted-ul blogspot sau wordpress setarea blogului dureaza 5-10 minute, la self-hosted ai de a face cu setarea nameserverelor domeniului, setarea contului de hosting, uploadarea fisierelor, instalarea blogului, instalarea widget-urilor si a plugin-urilor, gasirea unei teme, etc. Munca multa si greoaie, mai ales daca nu esti foarte “techy” de fel si probabil un volum de munca inspaimantator pentru multi (stiu din proprie experienta ce inseamna instalarea si customizarea primului blog self-hosted si cat de lene imi era sa ma apuc de mormanul de “to-do”s).
In schimb, free hosted-ul e perfect pentru bloggerii care vor sa scrie din placere, vor sa scrie pentru ei, nu neaparat sa fie cititi (desi, de ce sa ne tot ascundem dupa deget, oricarui blogger ii place sa fie citit/comentat) dar parerea mea e ca te expui in felul asta la un risc inutil. Multi bloggeri au inceput pe free-uri si ajungand la un anumit grad de succes in blogosfera, au inceput sa regrete ca nu au depus efortul ala initial si sa isi ia un self-hosted. Degeaba, un blogbun.blogspot.com nu se compara cu un blogbun.ro sau .com. E ca si cum ti-ai face site-ul firmei pe un domeniu 3x gratuit. O sa te ia cineva in considerare daca vede ca nu te lasa inima sa dai 10 euro pe un domeniu unic? Lumea te judeca, dupa cum scrii, dupa ce fata ai in poza din profil, dupa ce ai scris la “Despre Mine” iar primul motiv de judecata e numele blogului si domeniu. Dap, prima impresie, e numele blogului si domeniul. Vrei ca prima impresie sa fie “pfff, inca unu pe blogspot care n-a putut sa isi ia un domeniu calumea”?
De fapt, intrebarea din titlu era de forma, un cliseu american care sa ii dea putina alura de clickbait (nu trebuie sa fii vreun Seth Godin sa iti dai seama ca titlurile gen “versus” ne atrag privirile si clickurile). De fapt titlul mascheaza articolul asta, care e un mic whine personal. O ciuda a mea, un pet peeve care se declanseaza de fiecare data cand vad continut de calitate pe un free-hosted. Ma gandesc unde ar putea ajunge blogger-ul sau blogger-ita respectiva cu putin marketing, un domeniu si $5 dolari in hosting lunar. Asa ca Hamlet, te rog din suflet, vinde-ti Elsinore-ul si cumpara-ti domeniu.
Articole similare:
Salut.
Foarte frumos scris !
… eu unu’ care m-am fript cu “unul” FREE”, cred că știu cât de cât ce înseamnă asta, … dacă nu totul … cel puțin mi-am dat seama de câteva lucruri la care la prima vedere puteam să le ignor și așa am și făcut … DAR, care la un final, … TRAGIC, trebuie să recunosc, a trebuit să “fug” pentru că acolo, nu blogul meu era problema ci faptul că pe hostul cu pricina, “colcăi-au site-uri de toata stima” … ! Un aspect deloc de neglijat, securitatea !
Superb articolul. În special finalul. Pun pariu că sunt destui care vor căuta pe google „Elsinore”, dar se merită şi sper să ajung într-o zi, să văd castelul Kronborg.
Revenind la „dilema” blogului self-hosted, aş spune că acel blogăr (sau blogăriţă) care se ocupă şi de administrare, invariabil va avea mai puţin timp pentru scris. E foarte posibil ca tocmai această degrevare de sarcinile tehnice, să-i confere libertate în exprimare şi timpul pentru a-şi organiza ideile.
De exemplu, eu n-am talent la scris, dar dacă stau să calculez cât timp dedic articolelor… şi cât mă ocup de administrare, mă simt mai degrabă ca un contabil. Instalează plugin-ul, actualizează, creşte distanţa dintre rând-uri, schimbă font-ul, stabileşte etichetele, înscrie în categorii, securizează blogul, se trimit trackback-uri sau nu (vezi ce s-a întâmplat odată cu trecerea la WP 2.9). Ce să mai spun de vizitatori, bounce rate, ori rată de conversie (unde deja sunt depăşit de evenimente).
Am mai discutat problema pe blog, şi rămân la părerea că blogul self-hosted e cea mai mare bătaie de cap. Se poate folosi un domeniu propriu inclusiv pe wordpress.com sau blogspot.com, iar pentru cine doreşte doar „să scrie” (nu să administreze), aceasta pare o alegere mai potrivită. Sau dacă îţi asigură altcineva „tehnicul”…
Altfel, e ca şi cum ţi-ai turna singur otravă în ureche.
Acum nu vreau să fiu răutăcios, dar cam exagerezi. Eu am în administrare vreo 10 bloguri și cu hosturi diferite și proprietari cu personalități diverse. Da, adevărat, este ceva muncă, dar odată ce ți-ai intrat în mână, totul devine rutină.
Și mie îmi place să experimentez, uneori chiar am dat jos bloguri destul de traficate cu experimentele mele
, dar parcă mi-a mai pierit cheful. Poate și fiindcă nu mai am așa de mult timp liber ca acum 2-3 ani.